Vin rosu pentru clipe singure

Aparuse din nou in viata ei, la fel de brusc precum disparuse ultima data. A invitat-o sa fuga amandoi un weekend. Doar ei, departe de lumea dezlantuita, intr-un loc unde sa-si impleteasca fericirea furata.

Va juca un rol. Va imprumuta o iubire de 3 zile pe care promite s-o returneze rapid la intoarcere. Nu i-a iesit in totaliatte, dar macar a incercat.

S-au intalnit la aeroport si s-a pierdut in bratele lui. S-a abandonat in ochii aceia mari si-albastri, uitand ca timpul are limitele lui. S-a lasat iubita, cu toata patima de care putea da dovada. Ea, nu el. Si l-a iubit asa cum o facuse intotdeauna: tandra, dulce, pasionala si surprinzatoare.

Apoi si-au facut bagajele si rolul s-a terminat. Erau amandoi martorii unei triste realitati. Mergeau unul langa altul ca doi straini, ii desparteau bagajele si-o mare de taceri. Nu se mai tineau de mana, nu-si mai intalneau privirile, fiecare isi purta haina anosta a realitatii. El cobori din taxi fara macar sa o sarute. Nici nu privi inapoi, in timp ce ea se-ndeparta cu inima strivita.

Ajunse acasa. N-o astepta nimeni. Incepu sa isi despacheteze sufletul si amintirile. Si-a dat jos rochia de matase si lenjeria de dantela. Si-a privit in oglinda reflexia amantei abandonate. Bagajul ei avea mirosul si eticheta lui. Bagajul lui avea numele ei. Acasa il astepta o sotie cu masa pusa.

Si-n timp ce el juca rolul sotului perfect, ea desfacu sticla de vin rosu cumparata din aeroport si se cufunda in cada. A inchinat paharul de cristal in cinstea iubirii incheiate. Si-a sters lacrimile rand pe rand. Nu il mai iubea.

Guest post by Madame Butterfly.

1826 Comments