Ai observat cum traiesti in mine ca intr-o casa fara pereti exteriori? Cum imi trag degetele tale asezate pe cap precum o maleta subtire de vara si ma inchei la camasi sa nu evadez? Cum umblu de colo pana colo cu tine-n brate ca aurolacii din statiile de tramvai care-si au toata viata cu ei?

Rochia mi se lipise de piele. Soarele-mi frigea sanii. Firicele de sudoare mi se scurgeau pe spate. Paseam pe asfaltul incins si soarele-mi apasa gandurile. Priveam departe, ochii nu-mi mai puteau ajunge mintea.