No products in the cart.

Scurt eseu despre efectele nebanuite ale florilor de tei

tumblr_mjwyipS7p71qc648bo1_500

Miroase a tei pe straduta mea din Cotroceni. Miroase in toata casa, chiar si-n baia cu femei dezbracate pe pereti. Baia mea cu tapet mov. Nu exista zile mai frumoase in an, nopti mai pline ca astea. Mai pline de ganduri, de stari ce mi se scurg prin vine, de lucruri care-mi bat navalnic in piept. Nopti in care ies pe strazi doar sa simt mirosul, parfumul asta ce zace in aer, ce-mi umple porii, plamanii si sufletul. Mi-as intinde corpul obosit pe asfaltul incins, as lasa noaptea sa-si faca de cap cu mine, mi-as petrece ceasuri tarzii in bataia lunii, as iubi in mii de moduri. Cu patima, cu dor, cu tot ce-i mai bun in mine. Pulseaza in interiorul meu atatea stari, atatea simtaminte. De copila, de femeie, de adolescenta. Le am pe toate inchise-n mine, caci cu greu imi ghicesti varsta, iubirea si sclipirea ce-o port in privire. Zile ca astea-s facute doar pentru trup, pentru bucurii fugare, terminate inainte ca cineva sa-si aduca aminte cum a fost. Inainte sa faci legaminte de-o noapte , inainte sa stii cum il cheama pe el. Ce importanta are ce nume avea, daca afara era vara si miroasea a tei? Iti amintesti doar o pereche de maini aspre si ochii tai ce se lipisera de ai lui. Si-un corp de femeie blonda ce se misca spasmodic la unison cu al lui. Si vant.  Vantul ala rece de noapte, ce-ti biciua spatele gol, sanii incinsi, coapsele umezite. Doamne, daca ar sti teiul asta asta cate am sa-i reprosez…

782 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *