No products in the cart.

Sampanie la micul dejun

Stropii de ploaie se asezau rand pe rand pe piele. Unii erau dulci, altii usor sarati. Toti insa perfect rotunzi. Ii simteam cum mi se scurg pe spate. Era noapte. Rochia cea galbena se lipise de corp, pantofii ii tineam in mana. Umblam desculta pe strada mirosind a tei. Simteam pietrisul taios in talpa si asfaltul ud. Ploaia mi se scurgea pe fata, se prelingea pe gat, se lipea de sani. Era in luna lui mai, noaptea se facuse tarzie. Nici nu stiu cat era ceasul, caci se oprise demult. Mergeam incet prin ploaia marunta. Imi spalam mintea si pacatele odata cu noaptea. Nici n-am simtit cand s-a pornit sa ploua. Ma cufundasem adanc in ganduri, cum tu o faci de obicei in mine. Mergeam cu gandurile la pas, monologam intens, iar ele ascultau tacute. Dormeai adanc, habar n-aveai ca plecasem de ceva vreme. Nu voiam sa ma trezesc acolo, nimic din acea casa cu pereti bej si draperii de catifea nu ma indemna sa raman. Mi-am cautat indelung lenjeria prin casa, rochia era pe fotoliu, ceasul statea aruncat pe jos. Te-am lasat dormind frumos si-am chemat grabita liftul. Ma simteam usoara, miroseam a barbat, a orgasm si-a parfum necunoscut. Noaptea aia de mai m-atragea insa necontenit. Era ceva in aer care ma chema afara. Cred ca de-aia am si plecat. Cand am ajuns acasa, am desfacut o sticla de sampanie. Am baut-o goala, pe balcon, la 5 dimineata. Inca mirosea a tei, a piele umeda si-a pacat.

2820 Comments