Microscop pentru suflet

Dragă cititorule,

Ai mână o carte cu multe rochii albe, sentimente suspendate între dor și tăcere, inimi care bat la unison, căutări, descoperiri, extaz, dorințe, oameni care vin și oameni care nu se mai întorc. In cartea asta am pus toate cuvintele care m-au ținut trează nopți la rând, un cumul de ratări, frumos și regăsire. Scriitura mea e-o declarație de iubire pentru București, pentru teii lui înfloriți la final de mai, pentru insule pierdute prin Mediterană, cu case văruite-n alb, smochine și piele arsă de soare. Cuvintele ce-mi ies de sub peniță îmi repară cel mai adesea universul, eliberează din mine toate neputințele și tăcerile, funcționează ca o supapă pentru ce nu pot verbaliza.

Am scris în momente în care iubirea mă făcea victorioasă, dar mai ales când iubirea mă punea la pământ. Am scris când nu aveam altă formă de comunicare cu tot ce era în afara mea. Am scris când am simțit că ceva din mine trebuie extirpat ca să pot trăi. De fapt, am scris ca să pot să trăiesc. (Micro)scop pentru suflet e exact asta – un exercițiu prin care mi-am pus sufletul la microscop, l-am descusut, peticit și recompus la loc din cuvinte.

Așadar, trebuie să te avertizez că atunci când deschizi paginile acestei cărți, pui microscopul pe sufletul meu și-ncepi să-l observi în cele mai vulnerabile și intime părți ale lui, așa că, te rog, fii blând și ai răbdare cu ce vei descoperi în continuare.

Cu prietenie,

Anca