Despre autor

Nu-mi amintesc exact momentul când am scris prima poezie, unde sau cum am ajuns să-mi exprim viața în versuri.

Știu doar că primul poem a fost strigătul unei inimi incapabile să comunice în alte feluri. Când glasul mi-a devenit tăcere, cuvintele mi-au invadat hârtia. Și din ele am creat un univers în care sufletul meu a început să-și găsească, încet, încet rostul.

Cine ești, de unde vii? Mă întreb adesea, în încercarea de a-mi explora adâncurile, de a-mi înțelege călătoria prin viață. Ce port în suflet, bun sau rău, s-a transformat de-a lungul timpului în poezie. Mi-a fost cel mai la îndemână instrument de confesiune.

Poate de aceea, cel mai ușor e să pun versurile să vorbească pentru mine. N-am trecut, prezent, viitor sau realizări pe care să le înșir aici. Am doar un suflet încurcat, uneori de dor, alteori de exces de extaz, sunt un om oarecare cu ochii mereu în direcția soarelui.

Mulțumesc că mă citești. Să-ți fie zilele poezie și sufletul senin.

Iar dacă vrei să-mi scrii un gând, o întrebare, o curiozitate sau orice te inspiră, mă găsești la poezie@papionalbastru.ro

 

Cu prietenie,

Anca

Scriu

ca să-i dau sufletului ocazia să se desfete

Iubesc

și inima înțelege cxare i-e rostul pe pământ

Plutesc

când corpurile noastre se ciocnesc pe sub stele

Învăț

că viața-i un curcubeu, furtunile ei sunt toate un dar

Alerg

În picioare goale, pe plaje care nu cunosc sfârșit

Sper

căci asta-i cea mai bună armă împotriva morții

Vreau

să am parte de dorință, dor și mister în toate zilele existenței mele.