Departe de lumea dezlantuita

12-08-21-Forest-Nudes-Riga-_0076-BW-785x520

Nu-mi amintesc decat mirosul. Mi-a ramas mult timp in piele. Mirosul ala de iarba uda, de camp plouat, de noapte de mai, de flori de soc si tei inflorit. Mirosul de sex ce inca e puternic in narile mele. Uneori imi vine in minte si cerul. Inca-i mai am culoarea impregnata pe retina. Un cer vanat cu dare negre, un cer de vara in plin crepuscul. Si fata ta in bataia lunii. Era racoare, pamantul inca reavan si nimeni imprejur. Era liniste, se auzea doar zgomotul din noi. Un tumult ce-mi mocnea in vintre, in piept si-n privire. O lumina statea aprinsa in casa din departare, in casa aia la care ma obligai sa ma uit. S-o tin minte, asa urata cum era. Ca o dovada ca noi doi am fost acolo. Sa nu cumva sa uit, sa cred ca imaginatia de fapt mi-a jucat feste. Dar sa stii ca-mi amintesc si cand s-a stins lumina si cand ti-am simtit mana rece pe sani. Imi amintesc si ce haine purtai si cand ti-ai facut loc in mine. Toate astea mi se succed involuntar in minte, intr-o ordine oarecare. Ce naiba cautam noi acolo? Cand ajunsesem din nou sa respiram acelasi aer? De unde apari asa, ca o naluca? De ce vii sa-mi rascolesti simtirile, sufletul si viata? Esti un sadic, iti extragi placerile din pantecul meu. M-ai descifrat treptat si acum sunt atat de usor de citit…

915 Comments