No products in the cart.

De la o vreme incoace

553262_507196195968934_508053602_n

nu se intampla nimic. Zilele seamana prea mult intre ele. Nu mai stiu cand e marti, vineri sau duminica. Daca as vrea sa ma mint frumos, as putea pretinde ca viata mea e minunata. Si intr-un fel chiar e. Am dimineti lungi si nopti cu somn adanc. Am prieteni frumosi, ani putini in buletin, par blond si-o pereche de sani misto. Sexul e mai des decat lectiile de pilates si barbatii cu barba sunt mereu disponibili. Scriu si visez, vanez cafenele cu parfum vehi, am renuntat la job ca sa fac ceea ce-mi place. Ce nu (mai) am insa sunt fluturii din stomac. Au disparut treptat, s-au topit de la o vreme incoace, de cand mi-am dat seama ca sufletul meu e tot mai mic, mai neincapator pentru vreun simtamant nou. Nici macar barba unui barbat nu mai atinge vreo coarda sensibila in mine. Ii privesc nepasatoare si-ncerc sa-mi dau seama unde mi s-au ascuns trairile, de ce dracu m-au parasit toate la-nceput de an nou. Mi s-au robotizat pana si orgasmele, sunt scurte si la ore fixe. De-aia nu mai pot pretinde ca viata-i minunata. De-aia de la un timp imi e tot mai greu sa-mi pun gandurile pe hartie. Am scris tot mai rar, desi zilnic m-am fortat s-o fac, si cu cat m-am fortat mai mult, cu atat mai prost mi-a iesit. Daca sufletul meu e apatic, nici cuvintele n-au de unde sa apara. Mi se pare ca storc o lamaie uscata si-astept in disperare sa curga cateva picaturi acre. In fiecare zi am pus pe hartie doua-trei fraze. Mi s-au parut ciudate, hidoase, le sterg rapid de teama ca s-ar putea prelungi intr-un text pocit, un text sterp pe care mi-ar fi frica sa-l infrunt mai tarziu. Scrierile mele au ajuns o copie fidela a ceea ce simt. N-am mai simtit nimic, asa ca n-am avut despre ce scrie. Astazi mi-am facut curaj, mi-am luat stiloul si mi-am confesat pacatele. M-a trimis la plimbare dupa prima fraza. Mi-a spus plictisit ca fluturii apar abia la primavara, asa ca sa-l scutesc de melodrame inutile.

1289 Comments