Am crescut. Ce fericire

tumblr_nh9es2eIdS1qfvmx3o1_540

Atât de mult simt c-am crescut in ultimii ani, caci corpul mi-e acum prea mic sa ma cuprinda. Am trait, simtit, descoperit, iubit cat pentru o viata. Au trecut anotimpuri, iubiri, oameni, planuri, nopti, vise, dureri, tigari si sticle de vin. Au trecut ani de cand viata mea se scurge diferit. Am plans, am urlat de bucurie, am ras in soare si-am promis ca voi iubi in fiecare zi. Cu orice pret. Am refuzat banalitatea si-am fugit de sufletele mici. Am crescut in suflet si-am educat o minte. Ma plac, fara vreo urma de regret sau apasare. Fara sa cad in propria-mi patima. Ma uit in oglinda si-mi zambesc ca am ajuns pana aici. Sunt curajoasa, cu toate relele care mi-au curs prin sange. Ma plac si ma ofer pe tava unui suflet care poate iubi infinit. Caci asta e singurul lucru pe care nu (mai) vreau sa-l compromit. Iubirea. Fie e totala, neconditionata si toata numai a mea, fie mai bine sa dispara. Iubirile mediocre au efect de otrava, iar corpul meu vrea sa ramana viu. Vreau iubirea completa, iubirea care sa-mi puna celulele-n miscare si care sa ma faca sa ma trezesc in zori de zi frumoasa. Iubirea care sa-mi celebreze corpul si mintea si sanii. Iubirea pentru care lumea exterioara e doar o scena in care in fiecare zi invatam sa mergem, nu o padure unde iesim la vanatoare. Am ajuns in momentul din viata mea cand iubirile nu se mai impart in felii mici pe care vreau sa le inghesui in toate buzunarele. Acum incerc sa-mi asez sufletul si sa respir. Vreau sa deschid larg fereastra in fiecare dimineata si sa respir viata pana la extaz.

 

This entry was posted in Ganduri blonde and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

*