Suflete

Elasticitatea sufletului meu ma pune des pe ganduri. Trag de el zilnic, il modelez ca pe-o plastilina colorata si-l strang in pumni cand incepe sa doara. Degeaba, tot el e stapanul, chiar daca adesea se lasa manevrat. Uneori, as vrea sa fie mic si ignorant. Sa nu cunoasca sentimente, iubiri pe datorie, limitari sau exaltare. Sa stea inert acolo-n piept. M-ar ajuta mai mult. Sa se-activeze doar daca apas butonul ON, in rest sa-si stie bine limita. Dar el nimic. Ma trateaza cu superioritate, iubeste fara sa ceara voie, ma pune la zid cand protestez si-mi tine lectii de morala, mereu inainte de rasarit. N-ai vrea sa stii cate mi-a indrugat azi noapte. Trebuia sa fac o lista cu tot ce-a predicat. Nu m-a lasat sa spun nimic, tot timpul a vorbit doar el, taios si cu dispret. Isi varsa frustrarile rand pe rand, iar eu, in camasa mea alba de noapte si chiloti crem de domnisoara, il ascultam supusa si ma gandeam la tine. La sufletul tau capricios ca o dimineata de octombrie, hranit cu flori de camp si gesturi de amanti. Chiar, oare ce-ar spune daca ar vorbi cu-al meu?

4046 Comments